Nevoia de a parea fericit 16/02/2010
Posted by arwendyss in Fenomene ale naturii umane.trackback
Am fost la revederea de 10 ani de la terminarea liceului. In mare, lumea pare ca nu s-a schimbat in acesti 10 ani. Pe langa latura afectiva si emotionala a momentului, sunt convinsa ca se putea face un studiu sociologic excelent. Este vorba de o nevoie, descoperita poate de toti participantii la eveniment in acelasi timp, nevoia de a da bine in fata celorlalti. Nevoia de a parea fericit, poate chiar de a fi fericit, pentru acele ore petrecute acolo. Totul capata alte valente, intelesuri profunde, marete. Soti despre care stiam in sunt in pragul divortului pareau proaspeti si indragostiti, scotand de la naftalina cuvinte dulci de amor, oameni deprimati cu slujbe de rutina, sustineau ca sunt fericiti. E interesant si dureros sa constati cum functioneaza psihologia de grup intr-un asemenea caz. Cineva si-a incheiat prezentarea cu : “Si sunt fericit!”, apoi multi, aproape toti, repetau aceste cuvinte magice la finalul discursului. De cand sunt, n-am fost intr-o asemenea densitate de oameni “fericiti”. Cred in puterea gandului, cred ca cu totii ne-am autoconvins ca suntem fericiti si cu siguranta multi au fost cu adevarat in acele ore.
De ce simtim nevoia de a parea fericiti ? Cine ne cere acest lucru ? Care este pretul pentru o asemenea “sinceritate”? De fapt, ce este fericirea?
Comentarii»
No comments yet — be the first.