Arwendyss's Blog

Mai degraba as numi-o Venetia in culori. Mi-a trebuit ceva timp sa ma hotarasc ce sa scriu. Adica nu ma puteam hotari intre a face o cronica de vacanta, echidistanta, realista si cat de cat obiectiva si o relatare la “cald” a ceea ce cred ca este acolo.

Ca turist, esti pus sa vezi ceea ce trebuie sa vezi. Scenagrafia este perfecta, nici o scapare, casele lacustre arata daramate dar nicidecum ca ar cadea prea curand. Mucegaiul si igrasia se afla exact unde te-ai astepta sa existe. Gondolierii vastesc incetisor, dar cu o deosebita precizie, fiindca pe canalele foarte inguste chiar si de 3 metri trec uneori si mici salupe. Pana si anunturile de pe pereti sunt scrise cu acelasi font, care face parte din scenografia locului.

Te plimbi pe strazile arhipline de oameni si numai cine a fost la Sighisoara in perioada Festivalului stie cum arata o multime de oameni care se plimba pe minuscule stradute. Dincolo de obiectivele turistice binecunoscute din Piata San Marco, Palatul Dogilor, si toate celelalte palate si cele 118 poduri, atractia stradutelor labirintice o reprezinta micile magazine.

Te plimbi impins de fluxul de oameni – toata lumea merge pe partea dreapta in sensul de mers – si incerci sa prionzi cat mai mult din vitrinele ce se deschid stanga-dreapta. Daca ai suficienta rabdare sa nu cumperi din prima zi, vei gasi sticla de Murano la preturi acceptabile, de multe ori la jumatate fata de ce vezi in alte magazine din Venetia. Dar asta inseamna sa colinzi suficient de mult.

Cuplate de cele mai multe ori cu sticlaria colorata, gasesti evident mastile de carnaval. Fara exagerare sute de modele, pictate  in cele mai diverse stiluri, cu pene sau fara, cu accesorii diverse,  simple sau extrem de costisitoare. Traditia mastilor are multe sute de ani si reprezinta tipuri de caractere din acele secole indepartate cand mastile venetiene erau purtate pentru a ascunde identitatea putatorului.

Costumele de carnaval sunt din toate gamele, de la kitch-uri ordinare ca cele de pe la noi din Metro, pana la costume din materiale superbe, asortate pana la cel din urma detaliu. Uluitor este ca doamnele care poarta aceste costume sunt de cele mai multe ori trecute de prima tinerete, ca sa nu zic destul de in varsta, atat cat se vede sub masca si peruca. Culori, colori vii peste tot, in vitrine, pe oameni, in piete, pe poduri si pe ape si un miros putin sarat de mare.

Am cumparat niste masti, insa nici una pentru mine, in speranta ca asta ma va motiva sa revin anii urmatori. E si asta un motiv…

Revin cu un post despre masti si costume venetiene de carnaval.