Sufar, deci scriu 06/11/2009
Posted by arwendyss in Tinerete fara batranete.add a comment
Echilibrul vietii de familie este total non-creator.
Un pic mai complicat 14/05/2009
Posted by arwendyss in Fiinte si lucruri.add a comment
Astazi vreau sa fiu trendy. Sa ma gandesc la plantat copaci, sa ma las de fumat, sau poate sa adopt o pisicuta. Lucruri simple si la moda, care m-ar include in categoria oamenilor care fac un bine, lor sau altora. Nici nu e complicat, oricine poate sa le faca si chiar cu (oarecare) placere. Putina atentie, ciulim urechile in jur, ne integram in vreun grup verde si gata, punem umarul la salvarea planetei.
La Iasi, in Spitalul Sf. Maria, la sectia Oncologie, 40 de copii – in aceste zile, numarul lor fiind mereu altul – mamele isi tin copiii in brate. Sunt oameni saraci, de prin satele moldovenesti, care stau si luni de zile in spital. Femei incercate, care si-au intarit sufletul ca sa-si poata tina de mana copilul de numai cateva luni sau ani, atunci cand urla de durere. Crancen de dureros, unii mor… Acum trei ani am aflat ca acolo exista un fel de scoala, copiii care nu sunt prea slabiti invata sa scrie, sa citeasca, sa deseneze, orice ii scoate pentru catva timp din rutina tratamentelor. Sunt diferiti de alti copii: au branule in vena sau cara dupa ei suporturi de perfuzii. Sunt la fel ca toti copiii: ochii lor surad atunci cand primesc cadouri. Din sponsorizari sau donatii de la prieteni, strangem o data pe an cateva pachete si le trimitem la Iasi. Fara publicitate, niciodata nu afla cine le-a trimis pachetele. Din demnitate. Pentru ca orice lucru este prea putin pentru niste copii care cunosc durerea asa cum o cunosc ei.
In fiecare an se sarbatoreste Ziua Copilului. Copiii de la Iasi nu sunt scutiti de suferinta in aceasta zi.
Doneaza, colecteaza jucarii, rechizite, carti, tot ce crezi ca ar face fericit un copil. In saptamana 25-29 mai, anunta ce ai colectat si impreuna le trimitem la Iasi.
Si nu uita: e trendy sa fii generos si uman 
Randuri libertariene 10/04/2009
Posted by arwendyss in Fenomene ale naturii umane.add a comment
Ma intreb de ce atat de rar se gasesc indivizi care sa propuna un model de convietuire in afara societatii si a statului, in cea mai comuna definitie a lor. Ar fi vorba despre modelele utopice si distopice. O utopie este un loc ideal sau o stare de viata ideale. Unele reprezentari ale acestor comunitati si ale modurilor de viata ideale pe care le propun au influentat platforme politice, desi sunt caracterizate de concepte foarte simpliste asupra naturii umane. Distopia, ca utopie negativa, reprezinta locul in care nimic nu este bine si are tendinta de a fi mai viu si mai usor imaginata. Intr-un fel, asa cum iadul este mai usor de imaginat, pana la nivel de amanunte, decat raiul. Societati distopice au existat nu numai pe hartie, comunismul, stalinismul, fascismul avand trasaturi opresive si de control social.
Si in Romania au existat incercari de a constitui societati utopice, undeva in Baragan.
Aici un articol mai vechi despre cum ar arata lumea daca s-ar constitui societati cu reguli proprii: www.banknews.ro/stire/25049_experiment_social_libertarian_in_apele_oceanice_internationale.html
Venetia in Carnaval 18/03/2009
Posted by arwendyss in Fenomene ale naturii umane.add a comment
Mai degraba as numi-o Venetia in culori. Mi-a trebuit ceva timp sa ma hotarasc ce sa scriu. Adica nu ma puteam hotari intre a face o cronica de vacanta, echidistanta, realista si cat de cat obiectiva si o relatare la “cald” a ceea ce cred ca este acolo.
Ca turist, esti pus sa vezi ceea ce trebuie sa vezi. Scenagrafia este perfecta, nici o scapare, casele lacustre arata daramate dar nicidecum ca ar cadea prea curand. Mucegaiul si igrasia se afla exact unde te-ai astepta sa existe. Gondolierii vastesc incetisor, dar cu o deosebita precizie, fiindca pe canalele foarte inguste chiar si de 3 metri trec uneori si mici salupe. Pana si anunturile de pe pereti sunt scrise cu acelasi font, care face parte din scenografia locului.
Te plimbi pe strazile arhipline de oameni si numai cine a fost la Sighisoara in perioada Festivalului stie cum arata o multime de oameni care se plimba pe minuscule stradute. Dincolo de obiectivele turistice binecunoscute din Piata San Marco, Palatul Dogilor, si toate celelalte palate si cele 118 poduri, atractia stradutelor labirintice o reprezinta micile magazine.
Te plimbi impins de fluxul de oameni – toata lumea merge pe partea dreapta in sensul de mers – si incerci sa prionzi cat mai mult din vitrinele ce se deschid stanga-dreapta. Daca ai suficienta rabdare sa nu cumperi din prima zi, vei gasi sticla de Murano la preturi acceptabile, de multe ori la jumatate fata de ce vezi in alte magazine din Venetia. Dar asta inseamna sa colinzi suficient de mult.
Cuplate de cele mai multe ori cu sticlaria colorata, gasesti evident mastile de carnaval. Fara exagerare sute de modele, pictate in cele mai diverse stiluri, cu pene sau fara, cu accesorii diverse, simple sau extrem de costisitoare. Traditia mastilor are multe sute de ani si reprezinta tipuri de caractere din acele secole indepartate cand mastile venetiene erau purtate pentru a ascunde identitatea putatorului.
Costumele de carnaval sunt din toate gamele, de la kitch-uri ordinare ca cele de pe la noi din Metro, pana la costume din materiale superbe, asortate pana la cel din urma detaliu. Uluitor este ca doamnele care poarta aceste costume sunt de cele mai multe ori trecute de prima tinerete, ca sa nu zic destul de in varsta, atat cat se vede sub masca si peruca. Culori, colori vii peste tot, in vitrine, pe oameni, in piete, pe poduri si pe ape si un miros putin sarat de mare.
Am cumparat niste masti, insa nici una pentru mine, in speranta ca asta ma va motiva sa revin anii urmatori. E si asta un motiv…
Revin cu un post despre masti si costume venetiene de carnaval.
Venetia, ante-calatorie 17/02/2009
Posted by arwendyss in Fenomene ale naturii umane.add a comment
Maine plec la Venetia, sa prind din urma Carnavalul. Am sa fiu acolo pe final, vineri, sambata si duminica, cand o sa fie parada costumelor.
Revin cu povesti si culori cat de curand.
Confesiuni again… 13/02/2009
Posted by arwendyss in Fenomene ale naturii umane.add a comment
S-a scris ca ar fi singura carte in care autorul se dezvaluie ca om, ca pana atunci numai filosoful s-ar fi aratat oamenilor. S-a scris mult si pro si contra. Daca ati citit-o sau nu, am gasit aici o vechitura, cateva comentarii super animate si amuzante asupra unui pasaj de text:
Despre paradoxuri 03/02/2009
Posted by arwendyss in Exercitii de cultura si culturism.add a comment
Dictionarul de filosofie ne spune ca paradoxul apare atunci cand un set de premise in aparenta incontestabile conduce la concluzii inacceptabile sau contradictorii. Exista mai multe cai de rezolvare a unui paradox: se poate arata faptul ca exista o eroare ascunsa in premise, sau se poate demonstra faptul ca rationamentul este gresit, sau concluzia, in aparenta inacceptabila, poate fi in fapt, tolerata.
De fapt, toate aceste definitii le-am scris doar ca preambul la o mica discutie intre prieteni, acum cativa ani. Imi amintesc cum tipul acela atat de inalt si fara cusur se chinuia sa-mi aduca la cunostinta filozofia lui Ciu Ciu-San, nu inainte de a constata ce picioare lungi am… Iar eu i-am servit in acea seara paradoxul barbierului, cel care nu se barbierea singur. A mers, suntem impreuna si azi
Paradoxul barbierului e cam asa: intr-un sat exista un barbier care-i barbiereste pe toti cei care nu se barbieresc singuri si numai pe ei. Atunci, cine-l barbiereste pe barbier? Daca se barbiereste singur, atunci nu o face, iar daca nu se barbiereste singur, atunci o face.
Rezolvarea… nu a contat niciodata!
